Din cauza epidemiei de holera si a lipsei localului necesar, prima scoală publica din Buzău începe sa funcționeze din 18 aprilie 1832, într-o casa insalubra din mahalaua Greci, aproape de iazul morilor, primul director si profesor fiind Dionisie Romanu, la numai 26 ani.
În primul an, Școala Națională, începătoarea sau publica, avea 50 de elevi, împărțiții in 3 clase; școala avea 6 băncii, iar ca material didactic câteva exemplare din „tablele citirii, catihis si aritmetica”, după cum menționa Dionisie Romanu într-un raport din 21 aprilie 1832 trimis Euforiei Școalelor Naționale.
Anul școlar avea doua semestre, cu examene la sfârșitul fiecărui semestru si un examen la finele anului, in prezenta reprezentanților autorităților locale, a părinților elevilor si a unor invitați
Ca obiecte de studiu, in clasa I se preda “citirea după tabla si scrierea după model; citirea sloboda, scrierea curata, declinații si conjugări de aritmetica si cele patru conjugări”; la clasa a II-a “catihisul, geografia, frângerile de aritmetica si scurtări de gramatica”, la clasa a III-a, predarea se făcea după sistemul lancasterian.
Examenul final avea loc in prezenta unor invitați: autorități, membrii comitetului de inspecție si părinți, iar notarea se făcea cu note de la 1 la 4: “elevii silitori erau notați cu 1 simplu sau 1 eminent, cei de mijloc cu 2 si 3, iar cei slabi, cu 4”.
Pentru a urmări mai bine pregătirea elevilor, Dionisie Romanu, adept al unei fructuoase colaborări părinți – școala, a instituit un sistem de corespondenta si întâlniri periodice cu părinți, fiind inițiatorul primului carnet de note al elevului.
În raportul sau din 6 iulie 1832, adresat Eforiei Socoalelor, Dionisie Romanu menționează ca încăperile folosite ca local de școala sunt insuficiente, imobilul – o căsuța in mijlocul unui lac – fiind într-o stare rea (ploua prin acoperiș, iar sobele lipseau).
Impresionat de stăruințele inimosului profesor, episcopul Chesarie ia inițiativa ridicării unui local corespunzător, lucrare începuta la 14 septembrie 1833 si încheiata la 10 decembrie, același an.
Noul local era situat in Ulița târgului, pe un teren aflat in proprietatea bisericii “Sf. Voievozi”, astăzi biserica “Sf. Îngeri” din centru, de la care Dionisie Romanu a împrumutat si unele materiale.
Înființarea scolii publice la Buzău găsea autoritățile vremii nepregătite, atât in ceea ce privește asigurarea unui local adecvat cat si in privința manualelor necesara elevilor pentru studiu. Lipsa acestora aceste suplinita de “pasiunea si devoțiunea” lui Dionisie Romanu care editează manuale la Tipografia Episcopiei, scrise de el sau traduceri si adaptări. Dintre acestea, amintim “Abecedarul romanesc” in edițiile din: 1834, 1835, 1837, 1839 si “Biblioteca Tinerilor începători sau întâile cunoștințe”, intre 1837 – 1938, care cuprindea elemente de aritmetica si informații despre vreme, pământ, univers, monede, masuri si greutăți. In privința mobilierului, in 1832 existau 6 băncii, in 1835 erau 10 băncii, in 1843 – 8 băncii si 6 semicercuri.
Cat timp a funcționat la Școala Începătoare, Dionisie Romanu solicita Eforiei Socoalelor Naționale sa trimită manuale. Astfel, in 1836 cere 10 catihisi si 10 gramatici, la 30 ianuarie 1842 dorea, pentru “școlarii începători” “50 manuale de catihism si 20 caligrafii mici” iar in 1843: 20 de catihisi, 20 de aritmetici, 20 de caligrafii mari si 20 mici, 20 abecedare si 20 deprinderi asupra cititului, precum si un regulament al scalelor, care sa lămurească modul cum trebuia sa se desfășoare activitatea didactica.
Ilustrul cărturar a organizat si prima biblioteca din oraș, aici la Școala Națională, cu lucrările tipărite de el si de alți cărturari buzoieni, cu cele trimise de Eforie, ajungând la 85 de volume, in 1843, an in care Dionisie Romanu își încheie strălucita activitate didactica la Buzău.
Din 1838 scoala devine Preparandie sau Scoala Normala deoarece pe langa elevi de curs primar, aici incep sa fie pregatiti viitorii învatatori pentru școlile sătești (candidatii de invatatori); scoala era organizata pe 3 clase, iar din 1837 se adauga si clasa a IV-a. Porunca Eforiei Scoalelor Nationale era ca profesorii din scoli sa “pregateasca tineri trebuinciosi la locurile vacante de prin judete”.
Dupa 1838, atat Dionisie Romano, pana in 1843, cat si cei care i-au urmat la conducerea Scolii nationale din Buzau sunt preocupati pentru construirea unui local corespunzator.
În 1839 incepe constructia unei noi cladiri. Data provizorie in folosinta la 16 septembrie 1840 cladirea este terminata in 1842. Sala de clasa masura 7 stanjeni lungine si 4 stanjeni latime, cladirea mai dispunand de inca o sala si alte doua camere. Scoala a functionat in acest imobil “pana ce magistratul va cladi o scoala potrivita cu trebuinta”, noua constructie urmand sa fie folosita si pentru pregatirea invatatorilor de la sate.
În scurt timp si acest local s-a dovedit neincapator, cererilor de reparatii si modificari nu li s-au dat curs, iar lucrarile la noua cladire au fost oprite de autoritatile locale. Nepasarea si reaua vointa manifestate de acestia, greutatile si piedicile nu l-au demobilizat pe inimosul si entuziastul Dionisie Romano, care va reusi sa realizeze un local de scoala, corespunzator destinatiei, primul din acest gen din Muntenia. Noua scoala se afla pe “ulita ce merge de la Manolache Bogasierul la Manastirea Banu” si era compusa (1843) din trei cladiri: una cu doua odai si o sala mare, podite cu scanduri, folosita pentru tinerea cursurilor, a doua, cu doua odai, pardosite cu caramida, si a treia, atenanse. Ca mobilier si material didactic, scoala dispunea de opt banci, sase semicercuri, zece table de fier alb,o tabla mare pentru aritmetica, o tabla mica cu litere pentru scris la nisip, un scaun, o masa, sapte harti (Europa, Asia, Africa, America, Oceania, Mapamondul, Romania) si un dulap in care se pastrau ”cartile bibliotecii acestui oras”.
1832-1843 este perioada in care Dionisie Romano sa aflat la conducerea scolii din Buzau.
La 8 septembrie 1843 este numit profesor si director Scarlat Turnavitu, secondat, mai tarziu de Ion Costinescu.
Roadele scolii romanesti incep sa apara. Ion Costinescu, fostul elev al Scolii Nationale, ajunge invatator, apoi profesor si publicist. El se alatura celorlalti carturari ai vremii scriind sau traducand carti din limba franceza atat de necesare tinerilor. Astfel, el editeaza “Prescurtarea de geografie (universala)” in 1839 si traduce “Cel dintai plutitor” de S.Gessner in 1840, iar mai tarziu, in 1870 tipareste la Bucuresti “Vocabularul romano – francesu” (720 p), fiind “primul si singurul Dictionar explicativ general al limbii romane”, dupa cum afirma, in 1966, M.Seche in “Schita de istorie a lexicografiei romane”.
La Scoala Publica din Buzau au mai predat Vasile Gradeanu si Ion Filimon, ultimul fiind si director pana in septembrie 1848 cand peste 50 de intelectuali buzoieni, printre care si ei, sunt arestati de trupele tariste pentru implicarea lor in miscarea revolutionara. Din noiembrie 1848, Ocarmuirea orasului este somata sa inchida scolile “din lipsa de invatatori, cei mai multi fiind arestati”. In perioada ocupatiei orasului de catre trupele ruse, scolile raman inchise pana in 1851. A urmat o reocuparea a Buzaului de catre armata tarista (1853, razboiul Crimeei), apoi de catre armata austriaca (1854-1856).
În 1851 scolile isi redeschid portile. La Scoala Nationala este numit director Canella Cioragarleanu. Fostul elev al lui Dionisie Romano, C. Canella se va afirma ca un remarcabil lingvist si publicist. El va edita primul ziar politic buzoian, “Independenta Romana” (1874-1886), a doua publicatie a orasului, o foaie politica, literara si comerciala scrisa in spirit polemic.
La un an de la redeschidere, in 1852, Scoala Nationala din Buzau este vizata de Petrache Poenaru, membru al Eforiei Scoalelor care impune demixtarea unitatii.
Noua clădire, realizata prin subscriptie publica, a fost inaugurate la 15 octombrie 1865. Era o scoala impunatoare pentru acea vreme, construita in stil neoclasic, situata pe locul actualei Scoli Gimnaziale „Episcop Dionisie Romano”, pe strada care lega odinioara Aleea Episcopiei de Biserica Banu.
Prima scoala publica din Buzau, infiintata de Dionisie Romano in 1832, devine acum Scoala Primara de Baieti Nr.1. Din datele statistice rezulta ca aceasta unitate scolara, in anul 1867, avea 351 de elevi si 5 invatatori.
Timp de peste trei decenii unitatea scolara infiintata de ierodiaconul Dionisie Romano a fost singura scoala publica din Buzau, in afara celor particulare. Datorita conditiilor socio-politice favorabile, dupa actul Unirii de la 1859, invatamantul din Romania cunoaste o dezvoltare semnificativa. Ca urmare a cresterii populatiei urbane si a dorintei parintilor de a-si da copii la invatatura. Scoala de Baieti Nr.1 devine neincapatoare. De aceea, de aici, se despart clase, rand pe rand, infiintandu-se noi unitati scolare.
Din cauza demixtarii impuse in 1852, cu elevele existente la Scoala Nationala s-a format Scoala de Fete Nr.1, care se va muta intr-un alt local.
Tot de la Scoala Primara de Baieti Nr. 1, prin 1867, se desprinde o noua clasa I, de fete, paralela, luata la bugetul Ministerului in anul scolar 1868/1869 ca unitate aparte si denumita in actele vremii Scoala Divizionara de Fete Nr. 2, care urma sa-si completeze ciclul de patru clase in cativa ani.
Pentru Scoala Divizionara de Fete Nr. 2 se construieste o frumoasa cladire, intre 1894/1895, pe Bulevardul Nicolae Balcescu. Scoala de Fete se muta in noul local in anul scolar 1895/1896, impreuna cu Scoala Primara de Baieti Nr. 3, careia Ministerul ii schimba nr.3 in 2, din cele doua unitati provenind actuala Scoala Nr.1. Scoala Nr.3 a luat fiinta in 1892, functionand o vreme numai cu cls.I si a II-a, intr-o casa de pe strada Panduri, nr.16, sub conducerea invatatorului I.Sburlan. In acelasi mod ia fiinta Scoala primara de Baieti Nr.2, in luna mai 1867, tot ca divizionara a Scolii de Baieti Nr.1, de care se desparte de 1868, avand ca director pe invatatorul Ioan Dragonescu.
Trebuie subliniat faptul ca de la aceasta scoala s-au „înfratit” celelalte școli ale Buzăului. Școala noastra a fost cu adevarat o “pepiniera” a invatamantului primar buzoian din secolul al XIX-lea.
La cumpana dintre secole, Buzaul se dezvolta impetuos. In 1894 populatia ajunge la 19.247 de locuitori, din care 63,3% erau analfabeti. In oras existau 5 scoli primare de baieti si 3 fete, din care doua de baieti si una de fete erau particulare. Datorita primarului Nicu I. Constantinescu, la inceputul sec. al XX-lea Buzaul devine un oras modern (urbanistic), simbolul sau fiind Palatul Comunal (1903).
Învatamantul buzoian se extinde, atat prin numar de unitati scolare cat si prin formele de scolarizare (se infiinteaza scoli profesionale, secundare, confesionale).
La scoala noastra numarul elevilor este in crestere. In 1905, pe langa scoala functiona si un curs pentru adulti
Din anul scolar 1922/1923 aici a functionat scoala secundara de fete (cunoscuta la inceput si sub denumirea de Externatul de fete), pana la 1931 cand scoala s-a mutat in noul local construit in strada Independentei, astazi Colegiul National “Mihai Eminescu”.
Din datele culese de la Arhivele Nationale, filiala Buzau, va prezentam directorii care au condus cele doua unitati ale Scolii “Dionisie Episcopul”, in perioada la care facem referire.
Pana la reconstructia localului propriu, intre 1956 – 1959, dupa marturiile fostilor elevi, clasele au functionat, provizoriu, in cladirea din str. Al.Marghiloman, nr.29,cat si in Bariera Brailei.
Sub conducerea comunista a vremii, numele de “Dionisie Episcopul” a fost inlaturat. De asemenea, din motive ideologice, invatamantul a cunoscut mari transformari de structura, schimbari de nume si de numere ale unitatilor scolare. Din documentele ramase in arhiva scolii noastre rezulta ca in anul scolar 1950 – 1951 denumirea unitatii era de Scoala Elementara Mixta Nr.9, in anul scolar 1955 – 1956 unitatea devine Scoala Elementara de 7 Ani nr.5 Buzau, iar din 1963 – 1964 Scoala Generala de 8 Ani Nr.5 Buzau. Din 1965 pana in 1985 titulatura a fost de “Scoala Generala Nr.5” Buzau.
Titulatura Scoala cu cls. I-VIII Nr. 5 a fost in vigoare din 1985 pana in 2002, iar din aprilie 2002 cand scoala a implinit 170 de ani de la infiintare i s-a atribuit numele parintelui invatamantului buzoian: Scoala cu cls. I-VIII “Episcop Dionisie Romano” Buzau.
Directorii scolii 1951 – 2026
Laurentiu Filipescu (nascut la 26 noiembrie 1941) a absolvit Scoala cu cls. I-VIII Episcop Dionisie Romano in 1955, Liceul “B.P.Hasdeu” in 1959 si facultatea de Chimie Industriala a Politehnicii Bucuresti in 1965. Este profesor Universitar la Facultatea de Chimie Industriala din Bucuresti.
Constantin Ciurea, absolvent al Scolii cu cls. I-VIII Episcop Dionisie Romano in 1960, al Liceului “B.P.Hasdeu” in 1964 si al Facultatii de Fizica a Universitatii “AL.I.Cuza”. A ocupat diferite functii de conducere: director al liceului, inspector general si inspector general adjunct. Dintre lucrarile realizate mentionam: “Dispozitiv experimental pentru studiul spectrelor de absorbtie”, “Modelarea dezintegrarii radioactive”, “Spectroscopia atomica de absorbtie”.
Ioan Paunescu, este profesor universitar doctor inginer. A absolvit Facultatea de Mecanica a Institutului Politehnic Bucuresti in 1965. Activitatea didactica este prodigioasa: 67 de lucrari stiintifice publicate in reviste din tara si in strainatate, autor a 7 carti si 2 brevere de inventii.
Luminita Toader, a absolvit Scolii cu cls. I-VIII Episcop Dionisie Romano, Liceul de Arta din Ploiesti si Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucuresti (1974). A fost profesor de desen la scoli din judet. Luminita Toader este mebru afilialei U.A.P. Buzau din 1976, unde expune lucrari de grafica si de picture; participa cu lucrari la diferite expozitii organizate in tara.
Paula Mihai, a absolvit Scolii cu cls. I-VIII Episcop Dionisie Romano in 1971, Liceul “B.P.Hasdeu” in 1975 si Facultatea de Chimie a Universitatii Bucuresti. Profesor de chimie la Gr. Sc. “C.Nenitescu” Buzau. In prezent este inspector la I.S.J. Buzau.
Viorica Dobrescu, a fost eleva Scolii Elementare nr.5, intre 1952 – 1959, dupa care a urmat Scoala Pedagogica de 6 ani din Buzau (1959 – 1965). Si-a inceput cariera de invatator la scoli din mediul rural. In 1976 se titularizeaza, prin concurs, la scoala noastra. Rezultatele obtinute in activitatea o indreptatesc sa fie mandra ca a invatat si a predat la aceasta unitate scolara, incheindu-si cariera in anul 2002.
Zamfir Daniela, a absolvit Scoala cu cls. I-VIII Episcop Dionisie Romano in 1989. In prezent este asistent universitar la Facultatea de Geografie a Universitatii Bucuresti.
Popa Mirela, absolventa a Scolii cu cls. I-VIII Episcop Dionisie Romano, este asistent universitar si doctorant la Facultatea de Fizica de la Magurele a Universitatii Bucuresti; urmeaza cursuri postuniversitare in S.U.A.
Voinea Anca Nicoleta, este absolventa a Scolii cu cls. I-VIII Episcop Dionisie Romano in 1991, a Liceului “B.P.Hasdeu” in 1995 si a Facultatii de Matematica in 1999. In prezent este preparator la Universitatea Tehnica de Constructii si la Facultatea de Matematica a Universitatii Bucuresti.
Surugiu George Silvian, redactor sef al Redactiei Stiri Externe la Tele7abc Romania, Bucuresti. A absolvit Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, Universitatea Bucuresti, in 1998, iar in 2001 Master in Managementul Institutiei de Presa cu tema: Managementul timpului in televiziune. Intre 1998 – 2001 a fost trimis, ca “Polling Supervisor” in misiunile O.S.C.E. demonitorizare a alegerilor din Bosnia-Hertegovina, in Republica Belarus si in Kosovo. Are doua lucrari publicate in “Anualele Universitatii Spiru Haret”, seria jurnalistica.
Tudor Adinel, a absolvit Scolii cu cls. I-VIII Episcop Dionisie Romano, in 1992. El a adus scolii cea mai buna clasificare a unui elev la Olimpiada nationala: Premiul I la fizica (al III-lea punctaj pe tara) in 1992. Seria rezultatelor foarte bune in liceu B.P.Hasdeu obtinand in fiecare an premiul I la fizica la Olimpiada Nationala. Studiile universitare le-a urmat la Departamentul de Stiinte Ingineresti, Computer Science, in limba engleza.
Urse Cristian, absolvent al scolii in 1988. S-a evidentiat prin calificarea la Faza Nationala a Olimpiadei de Matematica (mentiune, in 1997) si la Olimpiada de Fizica, 1988. Dupa absolvirea liceului “B.P.Hasdeu”, in 1992, a urmat Facultatea de Informatica si Facultatea de Stiinte Sociale a Universitatii Bucuresti. A fost bursier in S.U.A. la cursuri postuniversitare.
Scarlatoiu Grigore, a absolvit gimnaziul in 1985. Dupa terminarea studiilor universitare (limbi straine) a ajuns crainic la televiziunea coreeana si a fost ales cetatean de onoare a orasului Seul (Coreea de Sud).